apatie - explicat in DEX

apatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

apatie (Dicționar de neologisme, 1986)
APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].

apatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

apatie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).

apatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.

apatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apatíe s. f., art. apatía, g.-d. apatíi, art. apatíei

apatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire.

apatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APATÍE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. — Din fr. apathie, lat. apathia.