apar - explicat in DEX

apar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.

apar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
apár, apári, s.m. (înv.) 1. vânzător de apă; sacagiu 2. corăbier 3. constelația vărsător

apar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar.

apar (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s' a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V. sacagiŭ.

apar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat [!]: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.

apar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apár s. m., pl. apári

apar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). — Apă + suf. -ar.