apanaj - explicat in DEX

apanaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

apanaj (Dicționar de neologisme, 1986)
APANÁJ s.n. 1. Domeniu feudal acordat fiilor caselor domnitoare (fără însă a trece în proprietatea lor) pentru a le asigura existența ; proprietate, venit acordat din bunurile statului unui membru al familiei domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat de cineva ; (fig.) ceea ce este propriu cuiva. [Var. apanagiu s.n. / < fr. apanage, cf. lat. ad – la, panis – pâine].

apanaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APANÁJ s. n. 1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare. 2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva. (< fr. apanage)

apanaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Fr. apanage.

apanaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apanáj s. n., pl. apanáje

apanaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apanaj n. 1. moșii sau venituri date principilor pentru subzistență; 2. fig. ce-i propriu cuiva: rațiunea e apanajul omului.

apanaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. — Din fr. apanage.