apăsător - explicat in DEX

apăsător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.

apăsător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
apăsător, apăsători s. m. procuror

apăsător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor.

apăsător (Dicționaru limbii românești, 1939)
apăsătór, -oáre adj. Asupritor.

apăsător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre

apăsător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apăsător a. și m. care apasă.

apăsător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). — Apăsa + suf. -ător.