apăsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂSÁ, apắs, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦
Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc.
2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. –
Lat. *appensare.apăsa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apăsá (apắs, apăsát), vb. –
1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. –
2. A copleși, a oprima, a fi supărător. –
3. A cufunda, a adînci. –
4. A întări. –
5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia.
Lat. *
appensāre, de la
pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide,
Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR);
cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un
lat. *
appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește);
apăsătură, s. f. (presiune; oprimare).
apăsa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APĂSÁ, apắs, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦
Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc.
2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși.
O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). –
Lat. *appensare.apăsa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apăsá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
apásă; conj. prez. 3
să apéseapăsà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apăsà v.
1. a atârna greu asupra cuiva, â îngreuna;
2. fig. a asupri. [Lat. vulg. APPENSARE].
apăsa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APĂSÁ, apắs, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦
Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc.
2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. —
Lat. *appensare.