apărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. –
Apă +
suf. -ărie.apărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APĂRÍE s. f. Apă multă (vărsată pe jos). – Din
apă +
suf. -ărie.apărie (Dicționaru limbii românești, 1939)apăríe și
apăráĭe f., pl.
ăĭ (d.
apă). Apă multă (vărsată pin [!] casă orĭ pe drum).
apărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apăríe s. f.,
art. apăría, g.-d. apăríi, art. apăríeiapărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. —
Apă +
suf. -ărie.