apărare - explicat in DEX

apărare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra.

apărare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Expr. A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de luptă, care constă din oprirea și înfrângerea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor necesare acestei acțiuni. ♦ (Concr.) Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.

apărare (Dicționaru limbii românești, 1939)
apăráre f. Acțiunea de a saŭ de a te apăra.

apărare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apăráre s. f., g.-d. art. apărắrii; pl. apărắri

apărare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apărare f. fapta de a (se) apăra și rezultatul ei: cuvânt de apărare, pledoarie.

apărare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una dintre formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. — V. apăra.