apăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂRÁIE s. f. Apărie. –
Apă +
suf. -ăraie.apăraie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APĂRÁIE s. f. Apărie. – Din
apă +
suf. -ăraie.apăraie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apăráie s. f.,
art. apăráia, g.-d. art. apăráieiapăraie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apăraie f. apă multă vărsată pe jos:
face și o apăraie prin casă GR.
apăraie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APĂRÁIE s. f. Apărie. —
Apă +
suf. -ăraie.