aortă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival)
Artera aortă. – Din
fr. aorte.aortă (Dicționar de neologisme, 1986)AÓRTĂ s.f.
1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii.
2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron.
a-or-. / < fr.
aorte, cf. gr.
aorte – vână].
aortă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr.
aorte)
aortă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival)
Artera aortă. –
Fr. aorte (<
gr.).
aortă (Dicționaru limbii românești, 1939)*aórtă f., pl.
e (vgr.
aorté).
Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.
aortă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aórtă s. f.,
g.-d. art. aórtei; pl. aórteaortă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aortă f. artera principală care distribuie sângele roșu în toate părțile corpului.
aortă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival)
Artera aortă. — Din
fr. aorte.