anvergură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊
Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător.
2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din
fr. envergure.