antă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din
fr. ante.antă (Dicționar de neologisme, 1986)ÁNTĂ s.f. (
Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr.
ante].
antă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr.
ante)
antă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ántă s. f.,
g.-d. art. ántei; pl. ánteantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. — Din
fr. ante.