antropogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din
fr. anthropogenèse.antropogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)ANTROPOGENÉZĂ s.f. Parte a antropologiei care studiază evoluția și dezvoltarea omului; procesul apariției și dezvoltării omului, speciei umane; antropogenie. [Cf. fr.
anthropogenèse, germ.
Anthropogenese < gr.
anthropos – om,
genesis – origine].
antropogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTROPOGENÉZĂ s. f. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; antropogenie. (< fr.
anthropogenèse)
antropogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antropogenéză s. f.,
g.-d. art. antropogenézeiantropogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. — Din
fr. anthropogenèse.