antropofagie - explicat in DEX

antropofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosire a cărnii omenești ca hrană; canibalism. – Din fr. anthropophagie.

antropofagie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOFAGÍE s.f. Canibalism. [Gen. -iei. / < fr. anthropophagie].

antropofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOFAGÍE s. f. obicei al unor oameni de a-și mânca semenii; canibalism. (< fr. anthropophagie)

antropofagie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosirea de către antropofagi a cărnii omenești ca hrană. – Fr. anthropophagie.

antropofagie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antropofagíe f. (vgr. antropophagía). Obiceĭŭ de a mînca carne de om.

antropofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropofagíe s. f., art. antropofagía, g.-d. antropofagíi, art. antropofagíei

antropofagie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antropofagie f. deprindere de a mânca carne de om. Antropofagia, existentă în vechime la Sciți, odinioară la Caraibi și la Algonkini în America, este azi încă destul de răspândită în Oceania.

antropofagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosire a cărnii de om ca hrană; canibalism. — Din fr. anthropophagie.