antropofag - explicat in DEX

antropofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus.

antropofag (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Canibal. [< fr. anthropophage, cf. gr. anthropos – om, phagein – a mânca].

antropofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (om) care mănâncă carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage)

antropofag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus).

antropofag (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antropofág, -ă s. și adj. (vgr. antropophágos, d. ánthropos, om, și phágo, mănînc. V. esofag). Mîncător de carne de om, canibal, (cum eraŭ Caraibiĭ și cum maĭ sînt și azĭ uniĭ Africanĭ și Oceanienĭ).

antropofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge

antropofag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antropofag a. și m. care se hrănește cu carne de om.

antropofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. — Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus.