antropocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. – Din
fr. anthropocentrisme.antropocentrism (Dicționar de neologisme, 1986)ANTROPOCENTRÍSM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului, scopul acestuia. [< fr.
anthropocentrisme, cf. gr.
anthropos – om, lat.
centrum – centru].
antropocentrism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului. (< fr.
anthropocentrisme)
antropocentrism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul universului. –
Fr. anthropocentrisme.antropocentrism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antropocentrísm s. n.antropocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. — Din
fr. anthropocentrisme.