antropocentric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOCÉNTRIC, -Ă, antropocentrici, -ce, adj. Privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului. – Din
fr. anthropocentrique.antropocentric (Dicționar de neologisme, 1986)ANTROPOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la antropocentrism, propriu antropocentrismului. [< fr.
anthropocentrique].
antropocentric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTROPOCÉNTRIC, -Ă adj. referitor la antropocentrism. (< fr.
anthropocentrique)
antropocentric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTROPOCÉNTRIC, -Ă, antropocentrici, -e, adj. Privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului. –
Fr. anthropocentrique.antropocentric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antropocéntric adj. m.,
pl. antropocéntrici; f. antropocéntrică, pl. antropocéntriceantropocentric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOCÉNTRIC, -Ă, antropocentrici, -ce, adj. Privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului. — Din
fr. anthropocentrique.