antreprenor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și
f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din
fr. entrepreneur.antreprenor (Dicționar de neologisme, 1986)ANTREPRENÓR, -OÁRE s.m. și f. Conducător al unei antreprize. [< fr.
entrepreneur].
antreprenor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTREPRENÓR, -OÁRE s. m. f. conducător al unei antreprize. (< fr.
entrepreneur)
antreprenor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și
f. Persoană care conduce o antrepriză. – După
fr. entrepreneur.antreprenor (Dicționaru limbii românești, 1939)*antreprenór, -oáre s. (fr.
entrepreneur). Cel care ĭa în antrepriză. – Rom.
întreprinzător.antreprenor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antreprenór (-tre-pre-) s. m.,
pl. antreprenóriantreprenor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antreprenor m. întreprinzător (= fr.
entrepreneur).
antreprenor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și
f. Persoană care conduce o antrepriză. — Din
fr. entrepreneur.