antiumanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filozofie, în artă etc. care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [
Pr.:
-ti-u-] –
Anti- +
umanism.antiumanism (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIUMANÍSM s.n. Curent de gândire reacționar în filozofie și artă, ostil valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului, pe care îl înfățișează ca pe o mașină sau ca pe un animal stăpânit numai de instincte. [<
anti- +
umanism].
antiumanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIUMANÍSM s. n. orientare în filozofie, artă etc. ostilă valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului. (< anti- + umanism)
antiumanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antiumanísm (-ti-u-) s. n.antiumanism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filosofie, în artă etc., care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [
Pr.:
-ti-u-] —
Anti- + umanism.