antitrinitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism.
2. S. m. și
f. Adept al antitrinitarismului. – Din
fr. antitrinitaire.antitrinitar (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITRINITÁR, -Ă adj. (
Bis.) Referitor la antitrinitarism. //
s.m. și f. Adept al antitrinitarismului. [Cf. fr.
antitrinitaire].
antitrinitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al antitrinitarismului. (< fr.
antitrinitaire)
antitrinitar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism.
2. S. m. și
f. Adept al antitrinitarismului. –
Fr. antitrinitaire.antitrinitar (Dicționaru limbii românești, 1939)*antitrinitár, -ă s. și adj. (
anti- 1 și
trinitar). Care nu crede în Sfînta Treime, cum sînt calviniĭ și socinieniĭ din Transilvania.
antitrinitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitrinitár (-ti-tri-) adj. m.,
s. m.,
pl. antitrinitári; adj. f.,
s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáreantitrinitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antitrinitar a. care nu crede în sf. Treime, cum sunt Calvinii și Socinianii din Transilvania.
antitrinitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism.
2. S. m. și
f. Adept al antitrinitarismului. — Din
fr. antitrinitaire.