antispast - explicat in DEX

antispast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.

antispast (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTISPÁST s.n. Picior de vers de patru silabe, care are două silabe lungi între două silabe scurte. [Cf. fr. antispaste, lat. antispastus, gr. antispastos].

antispast (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTISPÁST s. n. picior de vers antic format dintr-un iamb și un troheu. (< fr. antispaste, lat. antispastus)

antispast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ANTISPÁST, antispasturi, s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.

antispast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi

antispast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTISPÁST, antispasturi, s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. — Din fr. antispaste, lat. antispastus.