antiferment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Substanță care previne sau oprește acțiunea fermenților. – Din
fr. antiferment.antiferment (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIFERMÉNT s.m. Substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă. [Pl.
-nți. / cf. fr.
antiferment].
antiferment (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIFERMÉNT s. m. agent care previne, împiedică fermentarea. (< fr.
antiferment)
antiferment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Substanță care oprește acțiunea fermenților. –
Fr. antiferment.antiferment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antifermént s. m.,
pl. antiferménțiantiferment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. — Din
fr. antiferment.