anticipativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din
fr. anticipatif.anticipativ (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr.
anticipatif].
anticipativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de anticipație. (< fr.
anticipatif)
anticipativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*anticipatív adj. m.,
pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíveanticipativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. — Din
fr. anticipatif.