antiatom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIATÓM, antiatom, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [
Pr.:
-ti-a-] –
Anti- +
atom.antiatom (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIATÓM s.m. Atom ipotetic, format din antinucleu, în jurul căruia se găsesc electroni pozitivi. [< fr.
antiatome].
antiatom (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIATÓM s. m. atom ipotetic, din antinucleu, cu electroni pozitivi. (< fr.
antiatome)
antiatom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antiatóm (-ti-a-) s. m.,
pl. antiatómiantiatom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [
Pr.:
-ti-a-] —
Anti- + atom.