antiaerian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației.
2. S. f. Artilerie antiaeriană. [
Pr.:
-ti-a-e-ri-an] – Din
fr. antiaérien.antiaerian (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIAERIÁN, -Ă adj. Destinat a combate atacurile aviației. ◊
Apărare antiaeriană = totalitatea măsurilor luate în vederea combaterii atacurilor aeriene. [Pron.
-ti-a-. / cf. fr.
antiaérien].
antiaerian (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIAERIÁN, -Ă I.
adj. destinat a combate atacurile aviației. II. s. f. artilerie antiaeriană (I). (< fr.
antiaérien)
antiaerian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj. Destinat să combată atacurile aviației.
Apărare antiaeriană. [
Pr.:
-ti-a-e-ri-an] –
Fr. antiaérien.antiaerian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antiaerián (-ti-a-e-ri-an) adj. m.,
pl. antiaeriéni (-ri-eni); f. antiaeriánă, pl. antiaeriéneantiaerian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației.
2. S. f. Artilerie antiaeriană. [
Pr.:
-ti-a-e-ri-an] — Din
fr. antiaérien.