antanaclază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din
fr. antanaclase.antanaclază (Dicționar de neologisme, 1986)ANTANACLÁZĂ s.f. (
Lit.) Figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în alte accepții ale sale. [Pl.
-ze. / < fr.
antanaclase, cf. gr.
antanaklasis].
antanaclază (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTANACLÁZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr.
antanaclase)
antanaclază (Dicționaru limbii românești, 1939)*antanacláză f., pl.
e (vgr.
antanáklasis, răsfrîngere).
Ret. Repetițiunea aceluĭașĭ cuvînt cu alt înțeles:
inima are rațiunĭ (socotelĭ)
pe care rațiunea (mintea)
nu le înțelege.antanaclază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f.,
g.-d. art. antanaclázei; pl. antanaclázeantanaclază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. — Din
fr. antanaclase.