antablament - explicat in DEX

antablament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.

antablament (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].

antablament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement)

antablament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement.

antablament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte

antablament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. — Din fr. entablement.