ansamblu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊
Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊
Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari.
2. Colectiv de artiști.
3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (
2). – Din
fr. ensemble.ansamblu (Dicționar de neologisme, 1986)ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊
De ansamblu = general, unitar;
în ansamblu = în general, în linii mari.
2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl.
-uri, -le. / < fr.
ensemble].
ansamblu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ansámblu s. n., art.
ansámblul; pl.
ansámblúri / (tehn.)
ansámbleansamblu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< fr.
ensemble)
ansamblu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținând aceluiași domeniu; totalitate. ◊
Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊
Loc. adv. În ansamblu = în linii mari.
2. Colectiv de artiști. –
Fr. ensemble.ansamblu (Dicționaru limbii românești, 1939)*ansámblu n., pl.
urĭ (fr.
ensemble).
Muz. Bucățĭ cîntate împreună:
un frumos ansamblu. Fig. Acord, unitate de execuțiune:
a lucra în ansamblu. V.
totalitate.ansamblu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANSÁMBLU, (
1, 3, 4)
ansambluri, (
2)
ansamble, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊
Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊
Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari.
2. (
Tehn.) Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită.
3. Colectiv de artiști.
4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). [
Pl. și: (2)
ansamblu] — Din
fr. ensemble.