anrocament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din
fr. enrochement (după
rocă).
anrocament (Dicționar de neologisme, 1986)ANROCAMÉNT s.n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton, care formează platforme, diguri etc. [Pl.
-te. / < fr.
enrochement, după
rocă].
anrocament (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANROCAMÉNT s. n. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje. (după fr.
enrochement)
anrocament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anrocamént s. n.,
pl. anrocaménteanrocament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. — Din
fr. enrochement (după
rocă).