anrobare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. –
Cf. fr. enrober.anrobare (Dicționar de neologisme, 1986)ANROBÁRE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a anroba. ♦ Amestecare a unui material granular cu un liant, acoperind granulele cu un strat subțire de liant. [<
anroba]
anrobare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anrobáre s. f., g.-d. art.
anrobắriianrobare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. —
Cf. fr. enrober.