anosteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală.
2. (Rar) Persoană plicticoasă. –
Anosti +
suf. -eală.anosteală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din
anosti +
suf. -eală.anosteală (Dicționaru limbii românești, 1939)anosteálă f., pl.
elĭ (d.
anost).
Rar. Urît, plictiseală. – Și
-stie (ngr.
anostía).
anosteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anosteálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. anostélii; pl. anostélianosteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anosteală f. urît, plictiseală.
anosteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOSTEÁLĂ, anosteli s. f. 1. (Rar) Plictiseală.
2. (Rar) Persoană plicticoasă. –
Anosti +
suf. -eală.