anișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ANIȘÓR,anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
anișor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ANIȘÓR,anișori, s. m. Diminutiv al lui an2.
anișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) anișór s. m., pl. anișóri
anișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ANIȘÓR,anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. — An2 + suf. -ișor.