anistoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. –
An3- +
istoric.anistoric (Dicționar de neologisme, 1986)ANISTÓRIC, -Ă adj. Situat în afara istoriei. V.
inexistent. [Et. incertă].
anistoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANISTÓRIC, -Ă adj. situat în afara realităților concret-istorice. (< an
1- + istoric)
anistoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m.,
pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistóriceanistoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. —
An3- + istoric.