anison (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANISÓN s. m. v. anason.anison (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANISÓN s. m. v. anason.anison (Dicționaru limbii românești, 1939)anisón m. ca plantă și n., pl.
oane saŭ
urĭ ca marfă (ngr. și vgr.
ánison, turc.
anisun și pop.
anasun, de unde ĭar vine ngr.
anasoní; lat.
anisum, fr.
anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (
pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt.
anason. V.
chimen dulce.
anison (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anison m. Mold. V.
anason.anison (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANISÓN s. m. v. anason.