anisol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANISÓL, anisoli, s. m. (
Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din
fr. anisole.anisol (Dicționar de neologisme, 1986)ANISÓL s.m. (
Chim.) Eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, folosit ca solvent și ca materie primă în industria chimică. [< fr.
anisol].
anisol (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr.
anisole)
anisol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anisól s. m.anisol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANISÓL s. m. (
Chim.) Eter metilic al fenolului. — Din
fr. anisole.