anionit - explicat in DEX

anionit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite.

anionit (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite].

anionit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIONÍT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite)

anionit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți

anionit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină natu­rală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] — Din fr. anionite.