anion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIÓN, anioni, s. m. (
Chim.) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod. [
Pr.:
-ni-on] – Din
fr. anion.anion (Dicționar de neologisme, 1986)ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron.
-ni-on. / < fr.
anion].
anion (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIÓN s. m. ion negativ. (< fr.
anion)
anion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIÓN, anioni, s. m. (
Chim.) Ion cu sarcină negativă. [
Pr.:
-ni-on] –
Fr. anion (<
gr.).
anion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anión (a-ni-on/an-i-) s. m.,
pl. aniónianion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIÓN, anioni, s. m. (Chi
m.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [
Pr.:
-i-on] — Din
fr. anion.