aninătoare - explicat in DEX

aninătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.

aninătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.

aninătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).

aninătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri

aninătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.

aninătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. — Anina + suf. -ătoare.