animozitate - explicat in DEX

animozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

animozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].

animozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)

animozitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).

animozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.

animozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți

animozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune.

animozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. — Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.