animist - explicat in DEX

animist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animisme.

animist (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIMÍST, -Ă adj. Referitor la animism, propriu animismului. // s.m. și f. Adept al animismului. [< fr. animiste].

animist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)

animist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Fr. animiste.

animist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*animíst, -ă subst. Partizan al animizmuluĭ. Adj. De animizm: doctrină animistă.

animist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste

animist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. — Din fr. animiste.