animator - explicat in DEX

animator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, inițiază o activitate, o acțiune. ♦ (Persoană) care animă un spectacol de varietăți, creând atmosfera. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur.

animator (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIMATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care animă, înveselește; înviorător, însuflețitor. [Cf. fr. animateur, lat. animator].

animator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIMATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acțiune. II. s. m. f creator de desene animate. III. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienți. (< fr. animateur)

animator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care animă. – După fr. animateur.

animator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre

animator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
animator m. însuflețitor.

animator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. — Din fr. animateur.