animare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIMÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) anima și rezultatul ei. –
V. anima.animare (Dicționar de neologisme, 1986)ANIMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. ♦ (
Cinem.) Desenarea stărilor succesive din mișcarea personajelor unui film de desene animate. [<
anima].
animare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIMÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) anima și rezultatul ei.
animare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)animáre s. f.,
g.-d. art. animắriianimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIMÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) anima și rezultatul ei. —
V. anima.