animalitate - explicat in DEX

animalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité.

animalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare de animal; lipsă de simțire, de omenie. [Cf. fr. animalité].

animalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIMALITÁTE s. f. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simțire, de omenie. (< fr. animalité, lat. animalitas)

animalitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal¹ (2). – Fr. animalité.

animalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*animalitáte f. (d. animal; fr. animalité). Ceĭa ce constitue animalu, calitatea de animal. Fig. Starea omuluĭ îndobitocit: animalitatea unuĭ bețiv.

animalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții

animalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
animalitate f. natură animală.

animalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. — Din fr. animalité.