animație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. – Din
fr. animation, lat. animatio, -onis.animație (Dicționar de neologisme, 1986)ANIMÁȚIE s.f. Activitate, mișcare vie; vioiciune. ♦ Filmare a unor obiective produse de mâna omului; desene, siluete articulate, sculpturi animate etc. [Gen.
-iei, var.
animațiune s.f. / cf. fr.
animation, engl.
animated (cartoon) < lat.
animatio].
animație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIMÁȚIE s. f. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație. ♦ film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate. (< fr.
animation, lat.
animatio)
animație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. –
Fr. animation (
lat. lit. animatio, -onis).
animație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)animáție (-ți-e) s. f.,
art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáțieianimație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊
Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. — Din
fr. animation, lat. animatio, -onis.