angular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (
Livr.) Unghiular. – Din
fr. angulaire, lat. angularis.angular (Dicționar de neologisme, 1986)ANGULÁR, -Ă adj. (
Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr.
angulaire, lat.
angularius].
angular (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGULÁR, -Ă adj. unghiular. (< fr.
angulare, lat.
angularis)
angular (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. –
Fr. angulaire (
lat. lit. angularis).
angular (Dicționaru limbii românești, 1939)*angulár, -ă adj. (lat.
angularis, d.
ángulus, unghĭ
). Care are unu saŭ maĭ multe unghĭurĭ). Peatră angulară, peatră fundamentală care face unghĭu unuĭ edificiŭ. Fig.
Bază, fundament.angular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)angulár (
livr.)
adj. m.,
pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláreangular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)angular a. care are unul sau mai multe unghiuri;
piatră angulară, cea pusă în colțul zidirii;
fig. temelia unei clădiri sau fundamentul unei științe.
angular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (
Livr.) Unghiular. — Din
fr. angulaire, lat. angularis.