angrosist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană, întreprindere) care cumpără și vinde marfă angro. –
Angro +
suf. -ist.angrosist (Dicționar de neologisme, 1986)ANGROSÍST, -Ă s.m. și f. Comerciant care face comerț cu ridicata. [<
angro- +
-ist].
angrosist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)angrosist, angrosiști, -e s. m., s. f. 1. infractor de înaltă clasă
2. infractor cu multe condamnări
angrosist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGROSÍST, -Ă s. m. f. comerciant care face comerț angro. (< germ.
Engrossist)
angrosist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și
f. Negustor care cumpără și vinde marfă angro. – Din
angro (după
germ. Grossist).
angrosist (Dicționaru limbii românești, 1939)*angrosíst, -ă s. m. și f. (fr.
en gros, cîte mult; germ.
Grossist).
Com. Toptangiŭ, care vinde cîte mult altor negustorĭ care vînd în detaliŭ.
angrosist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)angrosíst adj. m.,
s. m.,
pl. angrosíști; adj. f.,
s. f. angrosístă, pl. angrosísteangrosist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)angrosist a. m. toptangiu.
angrosist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. —
Angro +
suf. -ist.