anglosaxon - explicat in DEX

anglosaxon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

anglosaxon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon)

anglosaxon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ánglo-saxón adj. m., s. m., pl. ánglo-saxóni; adj. f., s. f. ánglo-saxónă, pl. ánglo-saxóne

anglosaxon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. — Din fr. anglo-saxon.