angiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. angiologie.angiologie (Dicționar de neologisme, 1986)ANGIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei umane care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice. [Pron.
-gi-o-, gen.
-iei. / < fr.
angiologie, cf. gr.
angeion – vas,
logos – știință].
angiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGIOLOGÍE s. f. parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice și bolile lor. (< fr.
angiologie)
angiologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*angiologíe f. (vgr.
angeiologia, d.
angeĭon, vas, și
lógos, cuvînt). O parte din anatomie care tratează despre organele circulațiuniĭ. – Și
angiografie (d.
grafie).angiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)angiologíe (-gi-o-) s. f.,
art. angiología, g.-d. angiologíi, art. angiologíeiangiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice. [
Pr.:
-gi-o-] — Din
fr. angiologie.