angelic - explicat in DEX

angelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus.

angelic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANGÉLIC, -Ă adj. Îngeresc, (ca) de înger. [Cf. fr. angélique, it. angelico, lat. angelicus].

angelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANGÉLIC, -Ă adj. îngeresc, (ca) de înger. ◊ (fig.) serafic, nobil, pur. (< fr. angélique, lat. angelicus)

angelic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -e, adj. (Rar) Îngeresc. – Fr. angélique (lat. lit. angelicus).

angelic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*angélic, -ă adj. (lat. angélicus, vgr. angelikós). Rar. Îngeresc. Adv. Îngerește. S. f., pl. e și ĭ. Bot. Buciniș (archangélica officinális și angélica archangélica).

angelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice

angelic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
angelic a. 1. îngeresc: angelică madonă AL.; 2. fig. perfect: bunătate angelică.

angelic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). — Din fr. angélique, lat. angelicus.