anestezic - explicat in DEX

anestezic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique.

anestezic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANESTÉZIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce anestezie; anesteziant. [< fr. anesthésique].

anestezic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANESTÉZIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce anestezie; anesteziant. (< fr. anesthésique)

anestezic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -e, adj. Care produce anestezie. ◊ (Substantivat, n.) Cloroformul e un anestezic puternic. – Fr. anesthésique.

anestezic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anestézic, -ă adj. (cuv. răŭ format d. anestezie, îld. anestetic, cum ar fi cerut spiritu limbiĭ greceștĭ. V. estetic). Med. Care provoacă anestezie, ca cloroformu, eteru ș. a. S. n., pl. e. Substanță care produce anestezie.

anestezic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anestézic¹ adj. m., pl. anestézici; f. anestézică, pl. anestézice

anestezic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anestézic² s. n., pl. anestézice

anestezic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anestezic a. care provoacă anestezie: eterul e un anestezic.

anestezic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. — Din fr. anesthésique.