anestezia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I.
Tranz. A provoca cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [
Pr.:
-zi-a] – Din
fr. anesthésier.anestezia (Dicționar de neologisme, 1986)ANESTEZIÁ vb. I. tr. A provoca o anestezie. [Pron.
-zi-a, p.i.
-iez, 4
-iem, ger.
-iind. / < fr.
anesthésier].
anestezia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)anestezia, anesteziez v. t. a lovi, a bate (
pe cineva) până la leșin
anestezia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANESTEZIÁ vb. tr. a provoca o anestezie. (< fr.
anesthésier)
anestezia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I.
Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [
Pr.:
-zi-a] –
Fr. anesthésier.anestezia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb.,
ind. prez. 3
anesteziáză, 1
pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3
să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)anestezia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I.
Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [
Pr.:
-zi-a] — Din
fr. anesthésier.